RUGUL INDIFERENTEI

RUGUL INDIFERENTEI

De mai multa vreme imi vine mereu in minte aceasta expresie , ca urmare a experientei mele cu asa zisi “frati crestini”. Poate vi s-a intaplat si voua aceasta. In vremurile intunecatului evu mediu au ars rugurile mai mult ca si pe vremea lui Nero, imparatul nebun roman, atunci , in evul mediu , s-a desfasurat deschis , fara perdea , rautatea omului mai mult ca oricand , fiind asa de usor sa fi declarant eretic si condamnat la moartea groaznica prin arderea pe rug. Astazi s-au schimbat lucrurile , datorita legilor care protejeaza individul de un astfel de supliciu ,nu insa si intre “frati”, aici a devenit mai subtila aceaiasi condamnare , esti ars pe “rugul indiferentei” daca indraznesti cumva sa nu te potrivesti in idei cu cate unul , uitand de dragostea frateasca sau dragostea fata de semen , asa de des trambitata. Faptul ca nu esti in asentimentul unor teorii sau invataturi te condamna la excluderea din mediul lor “sfant” sau “sinagoga” lor , aratandu-ti prin aceasta ca dreptul la exprimarea libera este interzis , comunicarea este pur si simplu intrerupta , macar ca astazi dispunem de mijloace multiple de comunicare gratuita prin intermediul internetului – Skype , Yahoo Messenger , Windows Live Messenger – sa nu mai vorbim de telefonie. Esti tratat ca si cum nici nu ai exista ,oare ce Biblie sau mai bine zis ce pasaje biblice au care sa ii indreptateasca in aceasta atitudine. Am incercat sa caut motivele serioase ale acestei comportari , verificandu-ma pe mine mai intai in mod serios , apoi am incercat totusi sa intretin relatiile cu ei deoarece nu-mi erau totuna , fiind gata de dialog , contactandu-i si gratuit si cu cheltuiala , dar nu eram niciodata contactat dezinteresat la randul meu , desi promisiuni existau , dar ramaneau uscate. Parca eram in situatia unuia care face curte la o fata fara sa primesca nici macar un repros inapoi. Cum poti numi acest fenomen atunci cand crezi ca ai de a face cu “frati”? Eu nu am gasit o expresie mai buna decat “arderea pe rugul indiferentei” fiindca produce durere , deoarece te astepti la o cu totul alta comportare din partea unora care fac bravada cu teorii frumoase de ex. cu – W. Nee , John Saunders , Nicolae Moldoveanu , Christian Chen , Stephen Kaung , Sonny Bradley … etc , de fapt destul de bune, dar practic nu sunt de nici un folos de nu sunt aplicate , cel putin cea mai simpla – sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti -… daca este intrutotul de acord cu tine ?!
Imi amintesc de sfatul apostolului Paulus catre corinteni “ … fiti oameni”. Oare doar la atat se reduce crestinismul ? nici macar un efort gratuit – Skype , Messenger – ,ca sa nu mai amintesc o calatorie , sau este prea multa cheltuiala ? Vei aminti desigur “… dragostea celor mai multi se va raci …” , sa fie aceasta o scuza ? sau suntem asa de bebelusi la partea practica ? sau sa fie comoditatea ? – … m-am imbogatit (in teorii ) nu duc lipsa de nimic..”.Promisiuni neimplinite din partea unor “ frati “ am o sacosa plina , nu aveti nevoie de ele? Poate intr-o zi se vor trezi din somnul dulce al confortului personal si … cine stie ! Ar fi folositor pentru totii daca s-ar renunta putin la comoditatea de grup si s-ar iesii din „staul” la pasunea relatiilor in loc de consumarea fanului uscat al teoriilor !

Eu doresc totusi sincer ca Domnul Jeshua Hamashia Marele programator sa le activeze „gena” dragoste de semeni si a prieteniei fratesti ca astfel sa fie implinite cel putin in parte Cuvintele Sale ” Sa va iubiti uniii pe altii cum v-am iubit EU „. . . chiar daca cateodata costa ceva . . .!

_________________

4 thoughts on “RUGUL INDIFERENTEI

  1. O „teza” ce ar trebui pusa pe usile adunarilor traditionale ce isi spun crestine. Poate ca se vor trezi macar in ultimul ceas … ne doare pentru ei si mai ales pentru cei ce ii duc in adormire si ratacire, cei ce ar trebui sa fie „fruncea” … cum zice adreleanul.

  2. Dragă frate,
    am citit cu interes gândurile tale despre indiferență. Durerea pe care o simți, durerea dragostei neîmpărtășite este adâncă. Se simte din ce scrii. A simțit-o și apostolul.
    Cred că este comună oricărui grup cât de cât închegat (mare sau mic) atitudinea perfect descrisă de tine.”…esti ars pe “rugul indiferentei” daca indraznesti cumva sa nu te potrivesti in idei cu cate unul , uitand de dragostea frateasca sau dragostea fata de semen , asa de des trambitata. Faptul ca nu esti in asentimentul unor teorii sau invataturi te condamna la excluderea din mediul lor “sfant” sau “sinagoga” lor , aratandu-ti prin aceasta ca dreptul la exprimarea libera este interzis , comunicarea este pur si simplu intrerupta….”
    Dragă frate!
    Când găsiți un grup care să nu manifeste atitudinea asta să-mi scrieți.
    Și eu o manifest.
    Dau dragoste, dau cuvânt, dau mărturie și la un cuvânt mai ”prea de tot” sunt părăsit, pleacă.
    Ce a zis Domnul Isus?:
    ”Voi nu vreți să vă duceți?”
    N-a fugit după ei să le spună că de duminica viitoare bagă tobe în loc de școala duminicală și tamburine în loc de ora de rugăciune. Domnul Isus a manifestat indiferență. E ciudat, nu?
    Indiferența nu e neapărat de condamnat. Fiecare din noi avem o capacitate limitată de relaționare. Am scris despre asta aici: http://vesteabuna.wordpress.com/2009/01/20/tu-ce-valenta-ai-despre-legatura-frateasca-un-pic-de-chimie-spirituala/
    E de dorit să avem toți o inimă largă și elastică, dar dacă n-o avem, prefăcătoria nu va putea înlocui lipsa.
    Indiferența e mai bună decât dragostea cu prefăcătorie.
    Indiferența e mai bună decât o dragoste fușerită, 3 vorbe și un salut.
    Tu zici:”…Cum poti numi acest fenomen atunci cand crezi ca ai de a face cu “frati”? Eu nu am gasit o expresie mai buna decat “arderea pe rugul indiferentei” fiindca produce durere…”
    Durerea asta dovedește că-i prețuiești oarecum.
    Oare atunci de ce te-ai grăbit să-i contrazici? Nu cumva te-ai așteptat să se ridice la o înălțime a sfințeniei pe care le-o pretinzi lor, nu ție? Nu vine asta din dragoste de sine?, despre sinele tău zic.
    Le apreciezi învățătorii (și eu sunt cu cei enumerați de tine) dar poate că nici contrazicerile tale nu au pornit din spiritul de dragoste pe care-l aștepți de la ei.
    Tu ai zis singur:”daca indraznesti cumva sa nu te potrivesti in idei cu cate unul…”. Cum ai manipulat acest mic afront adus temeliei, cum i-ai contrazis, plin de pace? În astfel de grupuri atitudinea față de învățătura Cuvântului (temelia) este în general abordată cu mai multă seriozitate.
    Ironia cu care i-ai împroșcat finuț în ultimele dumitale paragrafe nu dovedește că ”Domnul Jeshua Hamashia Marele programator” ți-a activat o genă pură de ”dragoste de semeni si a prieteniei fratesti”.
    Ce acuzi tu e o stare care se tratează cu dragoste. Nu primești, nu-i bai, ”e mai ferice să dai”. E plăcut să stai și să primești dragoste, dar nu e mai ferice. Dacă învățăturile vestiților Nee, Moldoveanu, Kaung, etc. sunt atât de apreciate de tine, lasă să curgă rodul lor din tine, poate mai întâi chiar spre cei ce se laudă cu numele vestite. E ca și cum i-ai vinde castraveți grădinarului, ai grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.
    N-are dragoste fratele tău? Iubește-l!
    Poate că indiferența nu e chiar un rug, sau poate că durerea arderii ei s-a stins. Vezi ce faci cu cenușa, pe capul cui o pui?
    Cu drag.
    d.

  3. Pingback: Cenușa indiferenței « Vestea Buna

Lasă un comentariu